Redactat cu asistență AI, verificat editorial cum lucrăm
Trimiți trei cereri de ofertă și primești trei prețuri fără nicio legătură între ele. De obicei problema nu stă la agenții, ci la ce ai scris în cerere.
Cuprins articol
Un mail de patru rânduri: „Bună ziua, avem nevoie de un site nou, ceva modern și curat. Cât costă și în cât timp?” Pe baza asta, o agenție îți dă 1.200 de euro, alta 6.000, a treia îți răspunde cu zece întrebări. Toate trei au dreptate, pentru că fiecare a ghicit alt proiect.
Diferența nu vine din lăcomie, ci din ghicit. Nimeni nu știe câte pagini ai, cine scrie textele sau dacă formularul trebuie să primească și fișiere de 20 MB. Cel care răspunde cu zece întrebări pare complicat. De fapt, refuză să inventeze un proiect în locul tău.
Ce conține un brief pentru un site nou, de fapt? Decizii luate înainte, nu adjective. Nu are nevoie de format oficial și nici de limbaj tehnic. Are nevoie de lucruri pe care doar tu le știi despre firmă și despre clienții care te sună.
Trei oferte, trei prețuri — și nimic de comparat
Scenariul se repetă aproape identic. Cererea are patru rânduri, iar între cea mai mică și cea mai mare ofertă apare o diferență de patru sau cinci ori. Una a presupus cinci pagini cu texte primite de la tine. Cealaltă a presupus douăzeci de pagini, ședință foto și un calculator de estimare.
Partea neplăcută apare mai târziu. Alegi suma mică, semnezi, iar în a treia săptămână încep „extra-urile”: traduceri, formular cu atașamente, legătură cu programul de facturare, încă șase pagini de servicii. Nimeni nu a mințit. Pur și simplu, nimeni nu a scris nimic pe hârtie.
Un caiet de sarcini pentru site web nu îți garantează prețul mic. Îți garantează că ofertele vorbesc despre același proiect, ceea ce este cu totul altceva. Când compari trei sume care descriu trei proiecte diferite, nu faci o alegere — tragi la sorți. Diferența dintre un site ieftin și unul profesional apare aproape mereu în lucrurile nescrise, nu în marja furnizorului.
Regula practică este simplă. Dacă nu poți descrie proiectul în una sau două pagini, nici agenția nu îl poate estima în ore.
Începe cu ce vrei să se întâmple după lansare
Primul capitol din brief nu conține culori și nici referințe vizuale. Conține un obiectiv pe care îl poți număra: cereri de ofertă prin formular, apeluri, programări, CV-uri primite, dosare încărcate, comenzi mici plătite online. Un site care „arată bine” nu se poate verifica. Unul care aduce opt cereri pe lună, da.
Scrie apoi cine intră pe site. Clientul final care caută preț nu seamănă cu firma care compară trei furnizori înainte de licitație. Un candidat la angajare caută altceva decât un inspector care verifică autorizații. Fiecare dintre ei are alt traseu, iar traseele astea decid structura, nu meniul.
Notează și cum ajung oamenii la tine acum: telefon, o pagină de Facebook, recomandări, un grup de WhatsApp. Adaugă de ce vrei să schimbi asta. Dacă traficul va veni din reclame plătite, prima pagină arată diferit față de situația în care lumea caută direct numele firmei.
La final pune un criteriu de verificare la șase luni. Fără el, discuția despre rezultate rămâne la nivel de impresie, iar impresiile se schimbă în funcție de cum a mers luna.
Lista de pagini o scrii tu, nu designerul
Structura de pagini pentru un site de firmă este cea mai ieftină decizie pe care o iei și cea mai scumpă de schimbat. Pe hârtie, muți o pagină în cinci secunde. După ce design-ul a pornit și textele au fost scrise, aceeași mutare înseamnă zile de lucru și o discuție incomodă despre cine plătește.
Nimeni din afară nu știe mai bine decât tine ce vinzi și ce te întreabă clienții la telefon. Agenția poate propune, poate tăia, poate reorganiza. Punctul de plecare rămâne la tine.
Formatul minim: nume, conținut, acțiune
Trei coloane într-un tabel simplu. Numele paginii, un rând despre ce conține, ce vrei să facă vizitatorul acolo. Atât. „Servicii — montaj și mentenanță instalații de climatizare — cere ofertă cu detalii despre spațiu.”
Întrebarea care apare mereu: servicii separate sau o pagină cu trei secțiuni? Răspunsul depinde de cum caută oamenii în Google, nu de cât de plin arată meniul. Dacă fiecare serviciu are cerere proprie în căutări și clienți diferiți, merită pagini separate. Dacă nu, o pagină bine construită bate cinci pagini subțiri.
Paginile pe care le uită aproape toți
Politica de confidențialitate, termenii și condițiile, informațiile pentru soluționarea reclamațiilor în cazul vânzărilor online, pagina de carieră, paginile de proiect sau de studiu de caz. Nu sunt spectaculoase, dar intră în volumul de lucru și în termen.
Dacă vrei un exemplu de brief pentru un site de prezentare, pornește de la șase-nouă pagini și taie din ele. Adăugatul vine oricum pe parcurs, de la sine. Te ajută și să te uiți la structuri reale, nu la inspirație aleatorie: în portofoliul nostru vezi cum arată un meniu de firmă care nu încearcă să spună tot pe prima pagină.
Materialele pe care le ai — și cele pe care doar crezi că le ai
Aici începe partea sinceră. Logo vectorial sau un JPG scos în 2014 dintr-un mail? Fotografii proprii sau poze făcute rapid cu telefonul, în contra-lumină? Texte scrise sau zero rânduri, dar cu convingerea că „se scriu repede”?
Fotografiile blochează proiecte mai des decât orice problemă tehnică. O ședință foto înseamnă programare, curățenie la sediu, oameni disponibili și un cost separat. Scrie în brief dacă ai nevoie de ea și cine o plătește. Altfel, site-ul stă gata construit și așteaptă trei poze.
A doua întrebare care decide termenul: cine decide conținutul site-ului și cine îl scrie efectiv? Tu, un angajat din vânzări, un copywriter din partea agenției? Pune nume și dată. Fără asta, textele apar în ultima săptămână și se vede.
Fă apoi o listă cu ce materiale trimiți pentru site: lista de servicii, prețuri sau intervale, certificări, autorizații, studii de caz, mărturii ale clienților, date de contact corecte și verificate. Dacă migrezi de pe un site vechi, adaugă accesul la domeniu, la găzduire și la contul de analiză a traficului, plus adresele care trebuie redirecționate.
Funcționalități: cere ce folosești, nu ce sună bine
Împarte lista în două coloane. Obligatoriu la lansare și dorit în etapa a doua. Exercițiul durează zece minute și schimbă imediat prețul și termenul, pentru că mută jumătate din cerințe în luna a patra, când ai și date despre ce folosesc oamenii.
Funcționalitățile necesare pe un site de firmă sunt de obicei banale: formular cu atașament pentru planuri sau devize, calculator de estimare, programări, filtre pe produse, catalog descărcabil, o zonă de login pentru parteneri sau distribuitori. Notează exact ce proces vrei să rezolvi, nu numele tehnologiei.
Integrările costă mai mult decât paginile, iar asta surprinde pe toată lumea. Programul de facturare, un CRM, curierul, un sistem de rezervări, platforma de newsletter — fiecare are limitări proprii și fiecare se testează separat. Multilingv nu înseamnă un buton cu steag; înseamnă conținut dublu, mentenanță dublă și o decizie despre cine traduce.
Un detaliu util și rar folosit: scrie și ce te-a enervat pe site-urile concurenței. Popup-ul care sare din prima secundă, chatul care cere numele înainte de orice, animațiile care întârzie conținutul. Lista asta ajută la fel de mult ca lista de „îmi place”.
Buget și termen: un interval ajută mai mult decât tăcerea
Circulă ideea că, dacă spui bugetul, ți se cere fix atât. În practică se întâmplă altceva. Fără interval, primești oferte calibrate pe alt tip de proiect și pierzi două săptămâni pe runde de întrebări. Cu interval, discuția devine despre prioritizare.
Formularea care funcționează sună cam așa: „ne încadrăm între X și Y, cu prioritate pe formular și pe paginile de servicii”. Agenția taie ce nu intră și îți spune ce rămâne pentru etapa următoare. Nimeni nu inventează cerințe ca să umple suma.
Termenul de livrare are două capete, iar al doilea este al tău. Cât lucrează agenția și cât întârzii tu cu textele, pozele și feedbackul. Pune în brief data care contează cu adevărat — un târg, începutul sezonului, lansarea unui produs — și ce se întâmplă dacă nu se prinde.
Scrie de la început și costurile recurente: găzduire, domeniu, mentenanță, licențe, ore de suport lunar. Bugetul are sens doar cu un reper de recuperare lângă el, iar modul în care măsori rentabilitatea unui site pornește tot de la obiectivul scris în primul capitol.
Cine aprobă, cine comentează, cine semnează
Proiectele care se lungesc peste orice estimare rareori au probleme tehnice. Au patru persoane care trimit feedback contradictoriu pe trei canale diferite, plus un asociat care intră în discuție abia la varianta finală și vrea alt meniu.
Scrie în brief un singur decident și un singur canal de feedback. Adaugă un termen de răspuns rezonabil, de exemplu trei zile lucrătoare. Pare birocratic până când vezi cât costă o săptămână de așteptare într-un proiect cu dată fixă de lansare.
Precizează ce aștepți la fiecare etapă: o machetă pentru pagina principală, o variantă de test pe care o poți deschide de pe telefon, un număr de revizii incluse și ce se întâmplă peste ele. Definește apoi ce înseamnă „gata”. Site public, conținut încărcat, formulare testate cu un mail real, analiza traficului conectată, o instruire scurtă pentru cine administrează.
Referințele vizuale se trimit cu motivul, nu doar cu link-ul. „Îmi place cum sunt aranjate prețurile aici” ajută. „Îmi place ăsta” trimite designerul la ghicit, exact ca mailul de patru rânduri de la început.
Ce lipsește din nouă briefuri din zece
Primul lucru absent: ce faci cu adresele vechi după relansare. Dacă schimbi structura și nu redirecționezi paginile care aduceau căutări, ștergi ani de poziții într-o singură noapte. Capitolul acesta ocupă cinci rânduri în brief și salvează luni de recuperare.
Al doilea: cerințele legale, măcar orientativ. Informarea privind prelucrarea datelor, bannerul de cookie-uri, datele de identificare ale societății, obligațiile specifice comerțului online. Verifică-le cu contabilul sau cu un jurist, nu cu echipa de design — o agenție îți poate implementa cerințele, dar nu îți dă consultanță juridică.
Al treilea: viteza pe telefon și accesibilitatea minimă, scrise ca cerință, nu ca speranță. Contrast decent, text lizibil fără zoom, butoane pe care le nimerești cu degetul. Dacă nu apar în brief, apar în reclamațiile clienților.
Ultimele două sunt legate. Cine administrează site-ul după lansare și cât timp are pe lună? Răspunsul decide cât de complicat poate fi panoul de administrare. Și un scenariu de creștere: dacă peste un an adaugi magazin online sau patruzeci de articole, structura de acum rezistă sau se rescrie?
Brieful se completează mai repede cu cineva în fața ta
Nu trebuie să scrii documentul singur, într-o seară, cu senzația că îți lipsesc cuvintele tehnice. Cele mai bune briefuri ies dintr-o discuție de treizeci de minute cu întrebări concrete: ce vinzi, cine te caută, ce ai deja, până când vrei online. Restul se așază singur pe hârtie.
Dacă vrei să pornești de acolo, vezi cum lucrăm și hai să completăm împreună lista. Primești o estimare pe interval, cu ce intră la lansare și ce rămâne în etapa a doua — nu un preț aruncat pe un mail de patru rânduri.
Hai să discutăm despre proiectul tău: o ofertă realistă, pe WhatsApp sau la o discuție de clarificare.
